cryin-panda

Când visa... Lumânările scânceau, peste obraji plouaţi şi reci, Iar buzele se mişcau, atât de mute, atât de seci... Când un nume ce învia, curgea pe ele fin, Ca distanţa dintre ochii, ce-l picta în chin... Şi îşi cânta... Pe fruntea mea-i schiţat, acel trecut macabru, Ce-mi goneşte acum din braţe, orice suflet sacru. Sunt o bestie deformata, ce-şi cânta singură balade, Iar tu frumoasa ce priveşte un monstru, de viu cum arde... Şi se mira... De ce zâmbetu-ţi şede pe ochii mei, de ce înca n-